22minutes

Fraţilor, de când a apărut Focşani-ul pe hartă nu am văzut atât de multe covrigării. Le găseşti din 10 în 10 minute la fiecare bloc, mirosind a covrigi proaspăt ieşiţi din cuptor.

Adevărul este că îmi plac şi mie atât timp cât sunt calzi şi miros bine.  Obişnuiesc să-mi iau 4 covrigi şi scap de foame pentru câteva ore, aşa am descoperit şi că aş putea să-mi iau la şcoală nişte covrigi şi să nu mai dau banii pe alte prostii de la chioşcul de lângă liceu.

Revenind la cele 8763286235 de covrigării din Focşani. E ciudat că înainte să apară toate acestea, nu găseai covrigi decât în patiserii, iar acum au apărut brusc peste tot. Lume este la coadă de fiecare dată. Se stă cu minutele, iar după ce s-au răcit covrigii…îi poţi arunca pentru că nu mai sunt buni.

Deci…dacă vrei să mănânci covrigi ia-i mereu calzi şi mănâncă-i repede!

Share/Save

S-ar putea să fiu eu problema, să fiu o ratată licenţiată pentru că nu îmi place deloc alcoolul. Nu îmi place gustul, nu îl suport.

Nu ştiu cum e situaţia la alte dudui de-o seamă cu mine. S-ar putea să fie tinereţea vinovată pentru faptul că nu îmi place să fiu dură.

Dar încerc să înţeleg. Să spunem că tu ca fată, adoleşcentă ai o afinitate pentru gustul berii (de exemplu). Okay, îţi place gustul, am înţeles. Îţi comanzi o bere, nicio problemă. O comanzi pe a doua cu gândul că rezişti fără probleme fără să ţi se urce la cap. Dar când vezi că treci de a 3-a mie mi se pare un simplu gest idiot doar ca să faci impresie. De altfel, o impresie foarte proastă. Nimănui nu îi place să vadă fete cu alcoolul la cap. Mi se pare absolut jenant. Nu te învinuieşte nimeni că îţi place ceea ce bei, dar măcar bea cu bun simţ, mai ales dacă eşti încă în grija părinţilor tăi, legal vorbind.

Repet, poate sunt eu foarte în urmă, comunistă şi toate astea, dar mereu am avut o reacţie ciudată când am văzut fete depăşind limita. Nu de alta, dar parcă nu le stă bine dându-se ceea ce nu sunt. Zic şi eu aşa…părerea unui spectator.

Share/Save

Se întâmplă uneori să mai ies din casă. Şi atunci când ies dau numai de subiecte bune de împărtăşit pe blog.

Uite aşa am ieşit eu acum câteva săptămâni. Aşteptând eu, m-am aşezat pe bancă din parcul de la teatru.

Era foarte cald, bine tare nu mă simţeam, aşa că m-am întins apatică, căutând cu ochii ceva la care să-mi fixez privirea ca să treacă timpul mai repede.

Numai bine că în faţa mea se aşază 2 fete, de maxim 14-15 ani, cu un suculeţ în mână, foarte gălăgioase. Ceva mai în faţă, tot aşa, un băiat de 15 ani se lua de o pereche de gemeni, bine cunoscuţi în zona teatrului ca tineri cu dizabilităţi.

Cred că pot reproduce puţin din dialogul băiatului cu gemenii:

Băiatul: -Mă, da’ tu ştii cât face 2 x 2?

Gemenii:- Nu ştiu.

Băiatul:-Mă, dar 8 x 9?

Gemenii:- Nu ştiu.

Băiatul: -Mă, da câte clase aveţi voi? Câţi ani aveţi?

Gemeneii:-7 clase, 21 de ani.

Băiatul către zuzele de la masă: -I-auziţi, fetelor, au 7 clase şi nu ştiu cât face 2 x 2!!!

Una din fete începe să râdă zgomotos, batjocoritor adresându-se gemenilor:

-Dar 1 x 1? Asta e simplă!

Apoi către băiat:

-Întreabă-i cât e 1 x 1!!!

Între timp pe fete le apucă un râs isteric, gesticulând şi dându-şi aere de înţelepte.

Băiatul îi întreabă pe gemeni, aceştia dau răspunsul corect.

La un moment dat îmi sună telefonul şi mă ridic să plec. În gândul meu: „Mai multe probleme aveţi voi, normalilor!”

Share/Save

(În speranţa că mama va citi acest articol!)

Se face că vreau să ajung la PadinaFest pentru că sună excelent ca tabară şi e şi free. Zona e superbă, activităţile de asemenea, nu mai lipseşte decât oamenii interesaţi să participe. So, nu surâde nimănui?

Share/Save

Mă duceam zilele trecute să mă întâlnesc cu Alexandra. Pe drum mergeam fuguţa ca să nu o las să aştepte prea mult.

La fel de repede mergea şi o femeie cu un băieţel în cărucior, cu o mână pe mânerul căruciorului şi cu cealaltă pe telefon, vorbind pe un ton destul de înalt.

Căruciorul mergea în toate direcţiile, ea trebuia să fie atentă la telefon. O fi fost vreun apel important, nu pot spune nu, dar trebuie să fi fost destul de aiurită femeia dacă nu putea să se oprească puţin să vorbească… doar, doar să nu mai bruscheze copilul ca la cursele de raliuri.

M-am uitat şi eu aşa, ba la dânsa, ba la copil şi nah, mi-am zis: „dacă oi mai găsi ca voi, m-oi mai întoarce”.

Share/Save

Eram în piaţă pe căldură mare. Foarte multă lume, forfotă. În stânga mea agitaţie, în dreapta un copil plângea. Mama-sa îl lovea de faţă cu toţi, nu dădea în el încât să-l omoare acolo, dar era destul de nervoasă şi nu cred că mai conştientiza că era într-o piaţă cu multăăăăă lume.

Dădea în el şi-i spunea să nu o mai ciupească, el plângea, ea-l bătea. Haos total în piaţă, căldură mare, forfotă.

Am înaintat căutând cartofi- zăpuşeală, etc. M-am întors pe lângă copil şi o doamnă de la tarabă îi spunea mamei copilului:

„-Bate-l la bucile goale, eeeee, dar ce, nu e după el”

Şi ce împotrivită era femeia asupra gesturilor „prea uşoare” ale mamei copilului. Păi ce, aia era bătaie?! Era o nimica toată, trebuia să-l schingiuiască acolo, eee, dar ce, e după copil?!

Share/Save

Ce e ieftin e şi bun sau ce e scump trebuie să fie şi mult- aşa aş descrie eu simţul estetic al unor români de-ai noştri, confraţi. Nu  am întotdeauna ceva împotrivă cu se îmbracă lumea, cum îşi aşterne fiecare, aşa să doarmă!

Însă sunt zile în care nu mă simt bine şi  judec totul pentru că mă uit pe stradă şi observ cum ne batem joc de ce e în jurul nostru şi de noi.

Ce să mai zic de igienă, nu mai intru în domenii delicate precum nespălatul pe dinţi sau transpiraţia, de dorinţa românilor de a avea multe fără să le folosească.

• Cum poate cineva să poarte pantofi, pantaloni sport şi o bluză  elegantă şi să mai creadă că îi stă şi bine?!

• Cum poate cineva să meargă pe tocuri imense la ora 12 după-amiaza, pe o căldură infernală, doar ca să facă impresie?

• De ce ne luăm maşini super scumpe dacă numai o singură persoană le conduce?
• De ce avem nevoie de 100 de case dacă dormim doar într-una?
• De ce ne plângem pentru grădina vecinului şi nu ne uităm în grădina noastră?!
• De ce nu ne interesăm înainte de anumite lucruri, acum că avem internet până şi-n glot şi preferăm să ne aruncăm în lume neinformarţi?!
• De ce trebuie să-mi pun toate aceste întrebări când ele nu ar trebui să existe?!

Share/Save

Ştiţi…se înmulţesc lucrurile pe care nu le mai înţeleg. Şi mi se pare că totul e într-o antiteză profundă pentru că deşi cresc, mă pierd mai mult.

Nu mai înţeleg nici ce are lumea cu ţiganii. Dar nu am treabă cu găştile acelea de ţigani bătăuşi, vorbesc de cei inofensivi.

Suntem crescuţi cu greşita impresie că ţiganii sunt nu ştiu ce creaturi ale întunericului. Şi vă spun asta din felul în care reacţionează Daria când vede ţigani. Vine imediat în casă când vede un ţigan trecând strada pe partea cealaltă, fără să aibă nicio legătură cu strada pe care stăm noi. Se sperie, se agită şi nu iese din casă până când ţiganul nu iese din câmpul ei vizual.

Nu e doar Daria speriată, ci toţi copiii cu care se joacă. Oare când toţi acei copii vor creşte se vor revolta împotriva ţiganilor ca să nu le mai fie frică sau cum?!

Pe lângă asta, uneori se întâmplă să fie nişte ţigani care se dau la copii să le ia jucăriile sau doar să îi sperie şi le dau dreptate când aleargă fiecare spre căsuţa lui, dar nu vreau ca Daria să trăiască cu impresia că toţi ţiganii sunt la fel, chiar dacă procentajul îi „favorizează” deocamdată pe cei răi.

Share/Save

Uite că ne întâlnim din nou, aşa, ca de vacanţă pentru a ne împărtăşi noile titluri ale cărţilor descoperite. Ca de obicei, ne vedem în Cheers, la 15:00 la un pahar de suc rece şi o vorbă bună!

Share/Save