September 5th, 2010 |
Published in
Ideas for ..., Interesante, atentie, ironii
S-ar putea să fiu eu problema, să fiu o ratată licenţiată pentru că nu îmi place deloc alcoolul. Nu îmi place gustul, nu îl suport.
Nu ştiu cum e situaţia la alte dudui de-o seamă cu mine. S-ar putea să fie tinereţea vinovată pentru faptul că nu îmi place să fiu dură.
Dar încerc să înţeleg. Să spunem că tu ca fată, adoleşcentă ai o afinitate pentru gustul berii (de exemplu). Okay, îţi place gustul, am înţeles. Îţi comanzi o bere, nicio problemă. O comanzi pe a doua cu gândul că rezişti fără probleme fără să ţi se urce la cap. Dar când vezi că treci de a 3-a mie mi se pare un simplu gest idiot doar ca să faci impresie. De altfel, o impresie foarte proastă. Nimănui nu îi place să vadă fete cu alcoolul la cap. Mi se pare absolut jenant. Nu te învinuieşte nimeni că îţi place ceea ce bei, dar măcar bea cu bun simţ, mai ales dacă eşti încă în grija părinţilor tăi, legal vorbind.
Repet, poate sunt eu foarte în urmă, comunistă şi toate astea, dar mereu am avut o reacţie ciudată când am văzut fete depăşind limita. Nu de alta, dar parcă nu le stă bine dându-se ceea ce nu sunt. Zic şi eu aşa…părerea unui spectator.
Share/Save
July 31st, 2010 |
Published in
Interesante, ironii
Eram în piaţă pe căldură mare. Foarte multă lume, forfotă. În stânga mea agitaţie, în dreapta un copil plângea. Mama-sa îl lovea de faţă cu toţi, nu dădea în el încât să-l omoare acolo, dar era destul de nervoasă şi nu cred că mai conştientiza că era într-o piaţă cu multăăăăă lume.
Dădea în el şi-i spunea să nu o mai ciupească, el plângea, ea-l bătea. Haos total în piaţă, căldură mare, forfotă.
Am înaintat căutând cartofi- zăpuşeală, etc. M-am întors pe lângă copil şi o doamnă de la tarabă îi spunea mamei copilului:
„-Bate-l la bucile goale, eeeee, dar ce, nu e după el”
Şi ce împotrivită era femeia asupra gesturilor „prea uşoare” ale mamei copilului. Păi ce, aia era bătaie?! Era o nimica toată, trebuia să-l schingiuiască acolo, eee, dar ce, e după copil?!
Share/Save
June 29th, 2010 |
Published in
ironii
Fraţii mei de suferinţă, un lucru nu înţeleg:
De ce dă lumea un mass în toată lista când vrea să îi spună unui singur om să îl caute când intră, când ar putea să lase un offline numai acelei persoane?!
O fi ceva mult prea filozofic pentru mine, să mor de nu!
Share/Save
June 17th, 2010 |
Published in
Nebunii, ironii
June 16th, 2010 |
Published in
Ideas for ..., Interesante, ironii
Sau nu.
@Mulţumiri lui Nicu!
Share/Save
May 7th, 2010 |
Published in
Ideas for ..., ironii
- Eşti bou dacă ţi se pare că ceva nu merge. România merge, tătică…precum căruţa pe DN1
- Eşti bou dacă ţi se pare că salariul nu e pe măsura muncii tale. România te învaţă să fii modest şi să te descurci în orice situaţie, precum traiul cu un salariu mic ce implică multă iscusinţă.
- Eşti bou dacă vrei să te muţi în altă ţară. Ei nu îţi promit nimic, România face promisiuni de ani întregi şi la fiecare an le reînnoieşte.
- Eşti bou dacă aduci injurii guvernului. Nu trebuie să primeşti explicaţii pentru nicio alegere, ei ştiu mai bine decât tine cum trebuie condusă această ţară.
- Eşti un bou dacă ai impresia că trăieşti într-o ţară agramată/analfabetă. De fapt, totul e un plan bine pus la punct spre a ne forma o limbă mai amplă.
- Eşti un bou dacă spui că munceşti degeaba pentru România. Această ţară este rezultatul muncii românului!
- Eşti bou dacă nu te supui taxelor. Cum vrei să trăiască ai tăi copii? În mizerie?!
- Eşti bou dacă propui idei pentru dezvoltare socială sau de orice altă natură. Oricine propune aşa ceva, cu siguranţă nu este o prioritate pentru ţară.
- Eşti un bou dacă nu ai încredere în ministrul educaţiei aşa cum ai avut în toţi cei de până acum. Schimbarea lor aduce fler.
- Eşti un bou daCĂ CRezi CĂ tot ce am scris aici are legătură cu România.
Mă bucur de libertatea online. [încă]
Share/Save
May 7th, 2010 |
Published in
Frumuseti ale lumii, ironii
Dar nu pot. Asta ar însemna să-mi trec la lista „pseudoprieteni” mai toată lumea pe care o cunosc, din cauza faptului că mai tot ce scriu are legătură cu realitatea mea şi oamenii a căror nume nu le pronunţ există cu adevărat, dar nu ar ajuta cu nimic articolul şi nici nu ar salva lumea de criză. Astfel prefer să aleg dese ori anonimatul celor din jurul meu.
Însă, de multe ori mi se întâmplă să mă supăr atât de tare pe unii încât ar merita să le fac cea mai frumoasă descriere pe blog, ştiind că mai toţi pe care îi cunosc dau un click pe blog atunci când îşi amintesc, şi tot aş face de râs pe cineva!
Ieri am atins apogeul în materie de nervi primiţi la kg. Ş-aşa avusesem o săptămână plină de legume, eram uscată ca fasolea la soare şi nu aveam chef de nimic altceva decât să fiu lăsată în pace. Am evitat cam tot ce ar fi putut duce la un conflict, dar culmea, am mai dat de două chestiuni tâmpite care să mă facă să îmi ies serios din fire.
La ultimele două ore aveam o durere cruntă de cap, aproape plângeam. Nu auzeam nimic în jurul meu şi cel mai plăcut ar fi fost să mă aşez pe jos, să stau întinsă, eventual să dorm.
Am ajuns acasă cu cea mai mare viteză, setată pe turbo. M-am strâmbat cam la toată lumea pe stradă-aveam, cred, o figură de om aiurit. Dese ori am impresia că pasul meu săltat s-a transformat într-un mers de capră şi sunt la stadiul în care mă încurajez să merg mai încet.
Acasă voiam să citesc, dar nu mă ajuta starea. Deschide pc-ul şi înfundă-te, Ioano, până la capătul reţelei, putrezeşte pe scaun că ş-aşa creierul tău e încins după o zi tâmpită, ce-ţi mai trebuie?!
Azi e banchetul celor de-a 12-a. Unele clase nu fac ore, eu fac 5 din 7 şi nu din cele mai uşoare. Mă simt împlinită! :X
Share/Save
May 5th, 2010 |
Published in
Ideas for ..., Triste, ironii
Ştiţi acei copii de la care nu îţi poţi lua ochii atunci când îi vezi? Oricât de indiferent eşti tu ca om, oricât de mult urăşti copiii şi oricât de multe jurăminte că nu vei avea copii ai face, tot rămâi uitându-te.
Dar ştiţi acele mame speriate de viaţă, de cutremure, de invaziile extratereştrilor, de reînvierea dinozaurilor?! Nu vi s-a întâmplat să vă zică vreo mămica din asta, cu o voce de om panicat: „scuipă-l, să nu-l deochi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!”. Hooo, mămico, nu ţi-l fură nimeni. Dar la cât de paranoică eşti, cred că ar încerca cineva să-l fure doar că să nu ajungă copilul la fel ca tine.
Cum poate cineva să stea atât de speriat?!:| Înţeleg, sunt riscuri oricunde. Ţi se poate întâmpla ceva şi dacă stai pe cel mai frumos câmp şi dacă stai în casă pe scaun sau eşti la plimbare cu marea ta iubire. Dar nu poţi trăi cu teama asta. Nu mi se pare normal!
Şi când le vezi aşa de neîndemânatice, ca nu cumva să facă ceva greşit, când nu te lasă să te uiţi mai mult de 2 secunde la copil pentru că îl deochi şi cine ştie ce se întâmplă, nu-ţi vine să te duci şi să nu te mai întorci?
Vai de noi…
Share/Save
May 4th, 2010 |
Published in
D'ale mele, ironii
De la o vreme dulapul meu s-a umplut de haine verzi, albastre şi negre. Îmi amintesc de mama care mi-a spus: „nu te-ai săturat de aceleaşi culori?” şi de răspunsul meu natural: „nu”. După ce am traversat o perioadă numai cu negru excesiv, acum am introdus şi nişte culoare ca să nu zică lumea că mă îmbătrânesc intenţionat.
Însă, de la acel „nişte” am ajuns la „aproximativ”-toate hainele mele să fie în aceleaşi nuanţe.
Aşadar, gândindu-mă ieri în minunata oră de matematică, atunci când performanţa creierului depăşteşte 5% din utilizare, că sunt una din cele mai colorate persoane din liceu. De la încălţăminte, la pantaloni şi bluze/tricouri. Puţin extravagant, ce-i drept, dar foarte plăcut să auzi că hainele tale aduc un sentiment plăcut de optimism.
E 8:00. Azi dau teză la istorie. Mă bazez pe restul orelor ce mi-au mai rămas ca să învăţ lecţiile pe care le am în format electronic ( ce înseamnă să lipseşti când ai două ore de istorie într-o zi!).
Am avut de învăţat 30 de pagini, pe bune! O mare pierdere dacă nu înveţi în timpul anului şi te trezeşti la teză. Noroc de teste că mai suntem obligaţi să citim cât de cât lecţiile …că altfel…Şi nici cu gândul la copiat nu poţi sta prea mult timp. Nu ai timp să copiezi când subiectele tezei se întind pe 4 foi. Acum na, cine e mai colorată? Ioana sau istoria? Haha.
Share/Save
