22minutes

Fraţilor, de când a apărut Focşani-ul pe hartă nu am văzut atât de multe covrigării. Le găseşti din 10 în 10 minute la fiecare bloc, mirosind a covrigi proaspăt ieşiţi din cuptor.

Adevărul este că îmi plac şi mie atât timp cât sunt calzi şi miros bine.  Obişnuiesc să-mi iau 4 covrigi şi scap de foame pentru câteva ore, aşa am descoperit şi că aş putea să-mi iau la şcoală nişte covrigi şi să nu mai dau banii pe alte prostii de la chioşcul de lângă liceu.

Revenind la cele 8763286235 de covrigării din Focşani. E ciudat că înainte să apară toate acestea, nu găseai covrigi decât în patiserii, iar acum au apărut brusc peste tot. Lume este la coadă de fiecare dată. Se stă cu minutele, iar după ce s-au răcit covrigii…îi poţi arunca pentru că nu mai sunt buni.

Deci…dacă vrei să mănânci covrigi ia-i mereu calzi şi mănâncă-i repede!

Share/Save

Trebuia să ne întâlnim cu toţii pe 22 august, la ora 5 p.m în faţă la liceul Cuza. Eu am ajuns ceva mai târziu şi am avut plăcerea să stau în compania lui PatrickDan, a Iuliei şi a lui Shmen.

Cu toate că organizatoarea a fost plecată, cât timp am stat eu am avut timp să remarc noua coafură a Iuliei, buna dispoziţie a lui Dan şi panica lui Ionuţ când nu îşi mai găsea banii. :))

Ca de obicei, Wasserman-ul începea să devină din ce în ce mai aglomerat şi pun pariu că lângă, la Hypnotic era gol goluţ.

După cum au scris şi colegii mei de blogosferă, a fost şi o surpriză la mijloc. Surpriză care mi-a ridicat şi mie un semn de întrebare pe moment.

Rămâne să descoperiţi despre ce e vorba!

Share/Save

Se întâmplă uneori să mai ies din casă. Şi atunci când ies dau numai de subiecte bune de împărtăşit pe blog.

Uite aşa am ieşit eu acum câteva săptămâni. Aşteptând eu, m-am aşezat pe bancă din parcul de la teatru.

Era foarte cald, bine tare nu mă simţeam, aşa că m-am întins apatică, căutând cu ochii ceva la care să-mi fixez privirea ca să treacă timpul mai repede.

Numai bine că în faţa mea se aşază 2 fete, de maxim 14-15 ani, cu un suculeţ în mână, foarte gălăgioase. Ceva mai în faţă, tot aşa, un băiat de 15 ani se lua de o pereche de gemeni, bine cunoscuţi în zona teatrului ca tineri cu dizabilităţi.

Cred că pot reproduce puţin din dialogul băiatului cu gemenii:

Băiatul: -Mă, da’ tu ştii cât face 2 x 2?

Gemenii:- Nu ştiu.

Băiatul:-Mă, dar 8 x 9?

Gemenii:- Nu ştiu.

Băiatul: -Mă, da câte clase aveţi voi? Câţi ani aveţi?

Gemeneii:-7 clase, 21 de ani.

Băiatul către zuzele de la masă: -I-auziţi, fetelor, au 7 clase şi nu ştiu cât face 2 x 2!!!

Una din fete începe să râdă zgomotos, batjocoritor adresându-se gemenilor:

-Dar 1 x 1? Asta e simplă!

Apoi către băiat:

-Întreabă-i cât e 1 x 1!!!

Între timp pe fete le apucă un râs isteric, gesticulând şi dându-şi aere de înţelepte.

Băiatul îi întreabă pe gemeni, aceştia dau răspunsul corect.

La un moment dat îmi sună telefonul şi mă ridic să plec. În gândul meu: „Mai multe probleme aveţi voi, normalilor!”

Share/Save

Scurt metraj

Sâmbătă, 24.7.2010, trupa „Scurt Metraj” va susţine un concert în clubul Zenith din Focşani. În deschidere va cânta Dalban George.

Intrarea este liberă!

Share/Save

Salut!

PART 1

Am fost ieri în Brother’s Pub din Focşani, pe terasă. Nu am ajuns bine că tanti responsabilă cu servitu’ a şi început să se strâmbe în ultimul hal ca şi când i-am fi furat pâinea din faţa ochişorilor ei dragi.

Nu vă pot descrie în cuvinte în ce fel îşi dădea ochii peste cap. Nu îi convenea masa la care ne-am aşezat, ne-a adus meniul în cea mai mare silă şi când a vorbit am descoperit minunea: e proastă! Şi nu că aş fi eu prea răutăcioasă dar am comandat un Frappe cu ciocolată şi dânsa a spus: „De care o fi, nu? Cu fructe…”. „ Păăăăi nu. Cu ciocolată”. -Cu toate că noi îi menţionasem clar ce comandasem, şi-n plus, nici nu ştia cu ce fructe are Frappe-ul.

Aşa s-a comportat tot timpul cât am stat în Brother’s. Dacă aş fi fost în locul ei, m-aş fi dat singură afară.

PART 2

Am intrat în Irish Pub de lângă Kaufland (Focşani) şi mi-a stricat toate ideile drăguţe pe care mi le formasem când am auzit pentru prima dată de acest local. Mă gândeam că poate renunţă la hiturile verii şi pune nişte muzică faină, după cum e şi numele localului. Dar nu, era aceeaşi atmosferă de club&pub. Adevărat, ceva tentă irish avea ca aspect dar nimic mai mult.

P.S Mulţumesc mult ptr. cadourile de ieri! :)

Share/Save

Am intrat în Times Pub în jur de 17 şi am recunoscut chipul lui PatrickDan din prima. Am rămas la scurte discuţii până când au început să apară ceilalţi şi am ajuns la ultima formulă:

Discuţiile au fost diverse şi nu ne auzeam prea bine din cauza muzicii date prea tare şi imposibil de eliminat aşa că lumea s-a rezumat la persoanele de lângă pentru a purta discuţii.

Am hotărât să ne mai întâlnim într-o joi la biblioteca de limbi străine-Focşani, după care, dacă toate vor merge bine, să ieşim la iarbă verde.

De asemenea, am ascultat destul de multe planuri şi idei pe care (cică) vrem să le punem în aplicare cât mai curând. Sunt curioasă câte din acele multe planuri vor fi puse în practică pentru că la cât s-a vorbit despre ele ar fi necesar să se ia iniţiativa.

Nu pot spune că am dus lipsă de subiecte şi nici nu pot spune ca s-a vorbit neapărat despre twitter. Aş încadra această întâlnire mai mult ca una între prieteni, colegi de blogosferă/twitter.

În jur de orele 20 ne-am ridicat de la masă cu gândul de a merge în parc la o pungă de pufuleţi. Bineînţeles, duminică seara nu mai erau magazine deschise sau magazine care să aibă pufuleţi aşa că ne-am ales un loc în parcul de la teatru şi am discutat/ s-a discutat în continuare.

Personal…am stat şi am ascultat pe fiecare în parte, nu m-am implicat în prea multe conversaţii. Într-un final, ne-am despărţit, ne-am pupat, ne-am îmbrăţişat şi ne-am promis că ne revedem la surprize, surprize când va reveni Marin pe platourile de filmare. Glumesc, bineînţeles. A rămas ca joi, nu ştiu exact datele, să vedem un film cu toţii şi să ne simţim bine.

Share/Save

În faţa blocului meu e o grămadă de lume care insistă că vrea un partid mai bun, mai corect. Vin de pe stadionul de la surdo-muţi şi se îndreaptă înspre teatru.

Unul din grup strigă: „jos Columbeanu!”. Eu cred că e nevoie de un partid nou şi de reprezentaţi cu mai multă minte.

Share/Save

Am ajuns în Bacău în jur de ora 9. La orele 17:00 trebuia să fim la locul în care am coborât. Zis şi făcut. Programul zilei a început cu liceul Vrânceanu, unde am avut parte de câteva noţiuni de introducere. Am văzut meciul profesorilor şi…evident, Unirea Focşani a câştigat! Pentru că la un moment dat totul devenise ceţos, adică stăteau alţii în faţa mea şi statura nu-mi permite să văd prea multe, am decis că e timpul să plec.

Am ajuns până la Mc Donald’s şi la întoarcere am luat pe rând fiecare librărie.

Înapoi la liceu am ajuns la meciul de basket dintre echipa liceului nostru şi a celor de la Vrânceanu. Am pierdut la basket băieţi, basket fete şi handbal băieţi în rest am câştigat.

Drumul urmat a dus spre mall. Cât de cât plictisitor. Două ture şi am ieşit. Am ajuns în parcul de la liceu şi peste drum, în celălalt părculeţ. Am plecat apoi de una singură pentru că lumea era mult prea obosită să-şi mai mişte membrele pe căldură.

Nu mă întrebaţi dacă mi-am luat ceva pentru că veţi primi un răspuns negativ. Totul s-a rezumat la câte ceva de mâncat şi nici acolo nu a fost ceva consistent.

Dar a fost o excursie plăcută. Mă încântă zilele lungi şi obositoare, când simţi că trăieşti cu adevărat, plus că a fost o experienţă nouă pentru că ne-am văzut profesorii jucând fotbal şi pe colegi în ipostaze noi: „Nu mai pot săăă meeeergggg”.

Şi la anu’ tot acolo voi fi. Momentan aştept alte plimbări obositoare! :)

Share/Save

Am ajuns în Wasserman după orele 12 şi lumea deja era adunată. I-am recunoscut din prima pe Grim şi pe Cristina după care am realizat că în faţa mea stătea Iulia şi undeva în dreapta Patrick Dan, care ne-a făcut o supriză şi a fost prezent după ce ne anunţase că nu poate ajunge.

Mai întâi am să las o listă cu blogurile celor prezenţi într-o ordine aleatorie după care voi povesti ce-am discutat şi cum mi s-a părut:

Grim Cris

Sorin Andronic

Iulia Oancea

Patrick Dan

Hoţul de butelii

Cretsolyna

Concediază-ţi şeful

CristinaPK

Stau pe net

Danyrolux

Nu Privi

Vlad Dulea

Chinezu

Dan Braşov

Claudiu Ciobanu

Personal Trip

Seo Slayer (under construction)

Pentru început atmosfera a fost ca atunci când „necunoscuţii se cunosc”, însă după ce Ştefan Murgeanu a propus să ne prezentăm totul s-a schimbat devenind cu toţii mai atenţi la ceea ce se discuta.

Ne-a luat ceva timp ca fiecare să spună câte ceva despre el, despre blogul lui şi alte lucruri ce-l reprezintă, plus abaterile şi comentariile din „juriu”. După ce fiecare şi-a descris ofurile am discutat despre ce înseamnă blogosfera, despre avantajele şi dezavantajele proiectelor şi despre cum să-ţi convingi cititorii să-ţi comenteze articolele şi aşa mai departe.

Nu cred că au fost oameni care s-au simţit prost şi dacă au fost, le mulţumim că nu au arătat acest lucru. În al doilea rând, mă bucur că au venit oameni din Iaşi, respectiv Bucureşti, pentru acest eveniment.

În concluzie, bloggerii de Vrancea au hotărât să colaboreze şi în alte proiecte, iar eu…urmează să vă mai arăt nişte poze după ce le primesc pe toate (credeţi-mă, sunt multe!).

Share/Save