Ad Blocker Detected
Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors. Please consider supporting us by disabling your ad blocker.
În Evul Mediu fiecare îşi cunoştea bine rolul. Ţăranii munceau pământul, negustorii făceau comerţ, iar cavalerii luptau călare. Cavalarul este un luptător care slujea un senior şi care lupta adesea călare. Cavalerii şi-au căpătat faima prin faptul că erau fie prieteni, fie duşmani ai regelui. Cavaleria purta arme uşoare care să le permită să acţioneze rapid. toruşi erau folosiţi şi luptători cu arme grele pentru a străpunge liniile inamice.
În timpul cruciadelor au apărut organizaţii speciale formate din cavaleri. acestea se mai numeau şi ordine: în anul 1096 Ordinul Templierilor şi în anul 1133 Ordinul Călugărilor Ospitalieri sau al Cavalerilor Sfântului Ioan (ioaniţi). Templierii şi-au luat numele de la Templul lui Solomon din Ierusalim. Pe lângă aceştia mai erau şi cavalerii teutoni din Germania care reprezentau alt ordin creştin, dar care de asemenea au luptat în Ţara Sfântă. Puterea Ordinului Cavalerilor Teutoni a fost înfrântă în anul 1410 de o armată formată din polonezi şi lituanieni. Cavalerii aveau şi propriile blazoane. Templierii aveau o cruce roşie pe un fond alb, ioaniţii o cruce albă pe un fond negru, iar teutonii o cruce neagră pe un fond alb. În imaginea din partea dreaptă este exemplificat Ordinul Cavalerilor Templieri.
Atunci când plecau la luptă, cavalerii aveau nevoie de “îmbrăcăminte adecvată”. Astfel, între anii 1000 şi 1100 cavalerii normanzi purtau armuri din zale. Armura din zale era o armură făcută din inele de fier legate între ele. Cămaşa lungă din zale era purtată deasupra unei tunici căptuşite şi a unor încălţări de fier. O cămaşă din zale cântărea cam 10 kg. Deoarece zalele putea fi străpunse, în anii 1220 cavalerii au început să folosească un nou tip de armură, armura din plăci. Aceasta era făcută din plăci de metal. Armura din plăci a coontinuat sa fie modificată aşa că prin anii 1400 întregul corp ajunsese să fie îmbrăcat în metal. O astfel de armură cântărea aproximativ 23 kg. Deşi ofereau cea mai bună protecţie, puteau fi străpunse de o săgeată cu vârf de metal lansată puternic.
Ca arme de luptă erau folosite săbii, securi, lăncii, buzdugane şi arbalete.
