Ad Blocker Detected
Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors. Please consider supporting us by disabling your ad blocker.
La final de rubrică Meridiane Horeca, vă prezentăm gastronomia bătrânului continent: Statele Unite ale Americii, un model de eficiență turistică și gastronomică, care nu se sfiește să preia inovațiile de succes de peste ocean și să le rescrie în registrul inconfundabil al pragmatismului yankeu, unde, nu-i așa, time is money…
Un premiu Oscar pentru neorealismul francez: bistronomia vs gastronomia
Denumite după figura legendară a artei culinare americane, premiile James Beard sunt corespondentul gastronomic al Oscarurilor și se bucură de tot atâta faimă. Recent, o idee care a cucerit acum doi ani Franța și apoi Europa, a fost premiată și pe covorul roșu al chef-ilor americani.
Pe scurt, bistronomia promovează feluri de mâncare relativ sofisticate vândute la prețuri scăzute.Termenul s-a născut din bistro (care descrie restaurantele tradiționale franceze cu atmosfera relaxantă și preparate nu foarte scumpe), plus gastronomie (arta performanțelor gustului).
Astfel, vedetele unui meniu șic nu implică neapărat costuri exorbitante, ci sunt alese ‘’în distribuție’’ preparate remarcabile la prețuri realiste. Sunt eliminate cheltuielile provenite din serviciile adiacente cauzate de un volum mare al activității sau de un amplasament scump și se apelează la ingrediente ieftine, în principal produse de sezon, care pot fi achiziționate pe plan local, la tarife avantajoase. Se menține o componentă mai scumpă, general-acceptată ca făcând parte din ’’lumea bună’’ a gastronomiei – de obicei fructe de mare, caviar, vânat, pește exotic – și se construiește în jurul ei o rețetă rapidă, ce poate fi preparată fără un efort deosebit în bucătărie.
Această abordare fast a revoluționat oferta restaurantelor americane și a înlocuit listele clasice cu variante cum sunt: meniurile fixe (antreu + fel principal + desert, în combinații ce se schimbă de două sau chiar trei ori pe zi, în funcție de fluctuația cererii, de stocuri sau chiar în corelație cu evenimente sportive și sărbători), happy hours și ofertele speciale (un pahar de vin nou de la podgoriile din regiune sau un cocktail asortat la preparatul zilei).
Big Brother în bucătărie – spectacole culinare pentru gurmanzi curioși
Este renumită pasiunea americanilor pentru reality show, iar dacă se adaugă la aceasta plăcerea lor de a mânca, succesul este asigurat. Inspirați de spectacolele culinare la modă în Europa, câțiva patroni de restaurante au oferit clienților posibilitatea de a vedea cu ochii lor cum le este preparată cina.
Sunt deja celebre locații precum Daniel Boulud din New York, unde a fost amplasat un cub de sticlă deasupra bucătăriei, pentru ca oaspeții care doresc să-i vadă pe chefi la lucru să poată observa fiecare mișcare și fiecare ingredient ‘’secret’’, sau Park Avenue Winter, unde zona rezervată curioșilor este un cochet salon-acvariu, cu pereți transparenți, așezat în centrul uriașei bucătării a restaurantului. Mai mult, considerând și factorul timp, deloc de neglijat, au apărut oferte de cooking at home, prin care comanda se face pe internet, iar realizarea preparatului este un spectacol live, desfășurat la domiciliul clientului. Prețul este și el pe măsură, astfel că doar cei cu dare de mână își permit un astfel de
capriciu. Pentru toți ceilalți gurmanzi, inventivii americani au găsit o formulă de compromis la Big Brother-ul culinar; comanzi prin internet, poți vedea prin webcam cum îți este pregătită specialitatea preferată, iar livrarea se face direct la ușă, doar că preparatul nu se rezumă la pizza sau mâncare chinezească, ci cuprinde o arie neașteptat de largă de delicatese europene clasice.
Plăcinta americană a devenit…organică
Se știe că, încă din anii ‘80, la restaurantul Arpege din Paris, meniul se bazează doar pe legume proaspete din grădina organică a lui Alain Passard. Între timp, Europa a devenit cea mai mare piaţă pentru preparatele organice, căci are consumatori preocupaţi de calitate şi securitate alimentară şi oferă o
gamă largă de produse de gen, iar legislaţia UE prevede reguli stricte şi unitare în materie de etichetare a alimentelor.
Cosmpoliții yankei au preluat imediat ideea, astfel că și pe continentul nord-american mâncarea sănătoasă este tot mai căutată în ultimele decenii, mai ales că vorbim despre un popor cu serioase probleme de nutriție, dar și despre o uriașă piață turistică ce a trebuit să fie la zi cu preferințele oaspeților săi.
Natura eclectică a gastronomiei americane s-a potrivit ca o mănușă curentului organic, realizările diferitelor bucătării europene în ceea ce privește ingredientele naturale și rețetele sănătoase fiind rapid asimilate într-un vast program la nivel federal: National Organic Programme (NOP).
Etichetele verzi și-au făcut loc pe rafturile supermarketurilor iar subvențiile pentru ferme și culturi ecologice nu au întârziat să apară. Dar cea mai interesantă evoluție pe această temă au avut-o meniurile restaurantelor americane, care practic s-au reinventat la sfârșitul anilor ’90, adăugând la componenta fusion și pe cea ecologică, a preparatelor din ingrediente nemodificate genetic.
Turismul culinar american a folosit la maximum filonul organic, construind oferte de vacanțe patriarhale, excursii la podgorii și livezi, dar și cine exclusiviste la restaurantele din New York, Las Vegas,San Francisco sau Los Angeles. O idee interesantă și utilă, care a adus prospețime și naturalețe visului american, așa cum este el perceput și digerat de europeni.
