Evoluția Vestimentației – Un scurt istoric despre Aceasta

Aparitia rasei umane este insotita de nevoia de protectie impotriva frigului, a loviturilor, de necesitatea de a apara zonele trupului care asigurau reproducerea speciei si pe cele care erau necesare pentru hranirea copiilor.

Primele materiale la indemana oamenilor din comuna primitiva au fost pieile si blanurile animalelor vanate, care le asigurau totodata si hrana zilnica. Antropologii considera aceasta utilizare dubla a prazii – mancare si vesmant – ca pe o esentiala veriga in evolutia Homo Sapiens.

Descoperirea Focului si Primele Haine

Descoperirea focului a insemnat un moment decisiv in evolutia rasei umane, a produs modificari radicale in modul de viata, de vanatoare, de pregatire a hranei si, nu in ultimul rand, in felul de a procura materialele necesare vesmintelor si in modalitatea de a realiza aceste acoperamante pentru trup, considerate primele haine.

Evolutia uneltelor a determinat si diversificarea pieselor de imbracaminte, care au capatat forme mai flexibile, potrivite conformatiei trupului uman si adaptate muncilor si activitatilor curente ale membrilor comunitatii.

Au aparut primele diferentieri de modele, culori, materiale, care au marcat, de la bun inceput, diferentele de rol, statut, indeletnicire, varsta din fiecare grup.

Cel dintai material folosit pentru confectionarea hainelor a fost un amestec de bumbac salbatic, canepa si fibra de scoarta de copac. Trecerea la utilizarea fibrelor de provenineta animala (ca de exemplu lana de la oi) s-a realizat doar odata cu modificarea modului de viata, de la vanatoare si cules de fructe salbatice  si adoptarea stilului de trai pastoral, lucru care s-a intamplat in neolitic.

Tehnologia prelucrarii acestor fibre era una incipienta, dar arata ca preocuparea pentru haine a fost un factor determinant in procesul de dezvoltare si civilizatie al rasei umane, un element de progres in care se regasesc atat componente tehnice, cat si sociale, comunitare (un exemplu relevant este razboiul de tesut, cu toate formele lui rudimentare, pentru ca acest instrument casnic a determinat formarea grupurilor de femei care lucrau impreuna).

Odata cu diversificarea geografica si sociala apar si diferentierile in stilul de imbracaminte, deosebiri dictate de clima, religie, obiceiuri, resurse specifice de materiale pentru confectionarea hainelor.

In Egiptul antic se ajunsese deja la un surprinzator rafinament al vesmintelor si bijuteriilor, iar vechea Elada era un spatiu al austeritatii vestimentare, in care toata lumea – barbati si femei – purta toga.

Evolutia Vestimentatiei A Inceput in China

Lumea chineza a revolutionat pentru totdeauna tehnologia si estetica hainelor prin folosirea viermilor de matase pentru a produce unul dintre cele mai cautate materiale din intreaga istorie a modei – bineinteles, matasea.

Evul Mediu nu a insemnat doar un sangeros razboi interconfesional, ci a fost si o perioada in care, datorita numeroaselor drumuri, navaliri si cuceriri, au fost posibile schimburile de informatii despre felul in care se imbracau oamenii in diferite parti ale lumii si au aparut primele diferentieri intre stilurile de haine, ca semn al diversificarii statutelor sociale.

Croitorii erau niste artisti ai acului si atei, iar hainele erau executate la comanda, ca niste adevarate tablouri de familie. Pe post de modele erau folosite papusi de carpa, imbracate in diferite costume, dintre care beneficiarul isi alegea tinuta preferata.

Occidentul descoperea in aceasta perioada rafinamentul Orientului, inovatiile lumii arabe, iar progresul tehnic si tehnologic a determinat aparitia mestesugurilor si a productiei de serie mica a panzelor, a diverselor piese de imbracaminte si incaltaminte si a accesoriilor.

Moda devine tot mai mult un instrument al delimitarii intre clasa superioara – nobilimea sau boierimea – si patura inferioara – taranii si orasenii saraci. Bogatia trebuia marcata prin opulenta, prin materialele de peste mari si tari croite de maestri, exista un cod vestimentar strict, in functie de rang, familie, regiunea de provenienta.

Nobilimea a impus chiar o “lege a somptuozitatii”, prin care se stipulau extravagantele admise si cadrul lor si prin care se interzicea utilizarea anumitor tesaturi si croieli de catre cei care nu faceau parte din lumea buna.

Costumul popular, desi lipsit de bugetul impresionant alocat hainelor nobiliare, a armonizat esteticul (croiala, cromatica, texturi) si utilitarul (materiale ieftine, rezistente) in sute de moduri surprinzatoare prin bun-gust si inventivitate. Culorile erau alese cu semnificatii legate de natura, obiceiuri religioase si rituri stravechi.

Perioadele decadente ale istoriei au marcat si modele acelor vremuri, simbolurile lor fiind si astazi corsetul, decolteul adanc, perucile pudrate. Pe de alta parte, epoca puritanismului si a exigentei religioase s-a manifestat ca atare si in domeniul vestimentar, cele mai cunoscute piese de gen fiind bonetele si pelerinele.

Istoria si moda sunt intrinsec legate, in acest context exemplul tarii noastre fiind elocvent: anii de stapanire turceasca au impus salvarii, feregelele, binisurile si giubelele, pasoptistii au adus “moda nemteasca” si “pantalonii din piele de drac”.

Epoca moderna a adus din nou in prim-plan tendinta unisex (care mai aparuse si la inceputuri, dar din motive diferite, dictate de nevoie…). Revolutia industriala din acele timpuri a fost totodata si cea mai mare revolutie din istoria hainelor, pentru ca introducerea masinii de cusut (inventia lui Isaac Singer) si inventarea materialelor sintetice au schimbat radical paradigma vestimentara, iar trecerea la productia pe scara larga a inlocuit treptat manufactura, influentand dramatic modul de a croi, materialele alese, ideea de moda si mai ales, costul acesteia.

Dupa primul razboi mondial, Anii Nebuni au scurtat rochiile, au eliminat corsetele si au oficializat pantalonii in forma pe care-o stim astazi, atat la barbati, cat si la femei. Marea Criza a adus si micsorarea severa a bugetelor disponibile pentru haine de lux, iar in aceasta perioada si-au facut aparitia imitatia, falsurile dupa modele scumpe, prêt à porter-ul a intrat in scena pe fondul lipsei de resurse financiare.

Boom-ul economic postbelic a democratizat definitiv moda si a ridicat-o la rang de industrie iconica. Societatea de consum transforma moda dintr-un domeniu despre haine si materiale intr-o parabola despre oameni, varste, aspiratii.

Impactul Tehnologiei Asupra Modei

Mass-media, publicitatea, dezvoltarea show-biz-ului au influentat hotarator moda secolului XX, hainele nu mai erau simple vesminte ci deveneau costume ale actorilor cotidieni – ale oamenilor obisnuiti. Noile tehnologii au impus nylon-ul si alte materiale sintetice si, in paralele cu aceasta evolutie tehnicista, s-a nascut si curentul paseist in moda, de intoarcere la materiale naturale si la texturi clasice.

Din aceasta scurta incursiune in istoria vesmintelor realizam ca nu sunt deloc intamplatoare nici reputatia Parisului de barometru al modei (faima lui s-a nascut din perioada Regelui Soare), nici faptul ca Milano este gazda celui mai important festival de moda (importanta lui comerciala in domeniu dateaza inca de pe vremea in care Marco Polo aducea secretele Orientului la malul Mediteranei).

Acest rapid periplu prin vremuri si vesminte releva importanta sociala a modei si rolul ei in comunicarea non-verbala: acela de a defini, de a diferentia si de a categorisi oamenii, prin certificare de aspiratii, creare de iluzii sau schimbare de rol si statut.