De ce este cerul albastru?

Dacă nu știați până acum, aflați că cerul este o parte a atmosferei de la suprafața oricărui corp ceresc. În timpul zilei, cerul apare ca o suprafață albastră, asta datorită dispersiei atmosferice a luminii oferite de soare.

Datorită faptului că lumina călătorește în unde ce au diferite lungimi, soarele emite lumina din întreg spectrul de culori, atunci când toate lungimile de undă ale spectrului au aceeași măsură lumina pare albă. De aceea toți astronauții văd lumina soarelui ca fiind albă.

Nu există nuanțe de albastru în cer, ci totul reprezintă doar o iluzie optică. În mediul înconjurător există diferite gaze: oxigen, dioxid de carbon dar pe lângă acestea mai există și praf, vapori de apă, spori și animale foarte mici.

Ochii omului percep diferite culori la diferite înălțimi de lumină. Moleculele de aer absorb lumina albastră și o emit înapoi, astfel lumina albastră este împrăștiată pe cer și ajunge la ochii noștri, motiv pentru care cerul pentru noi are culoarea albastră.

Poate vă întrebați de ce soarele este albastru și nu mov. Mai jos, puteți urmări un videoclip ce vă poate satisface curiozitatea.

De ce și unde apare apa de culoare albă ?

Apa de culoare albă apare în cursul superior al unui râu atunci când înclinarea şi obstacolele perturbă fluxul de apă, făcând astfel ca râul să fie învolburat şi cu bule. Aceste bule reflectă înapoi o mare parte din lumina care le lovește, ceea ce face ca apa să apară ca fiind de culoare albă. Chiar dacă un râu curge lin, de multe ori depinde de viteza pe care acesta o are și, cu cât este mai abruptă albia, cu atât mai repede va curge apa. Combinația dintre apa care curge repede şi obstacole pe care le întâmpină (pietre, de exemplu) face ca fluxul de apă să devină turbulent, cu variații imprevizibile în ceea ce priveşte viteza şi direcția apei.

Acest lucru creează o varietate de caracteristici în râu. De exemplu, obiectele din râu pot acţiona ca nişte filtre, permițând apei să treacă printre ele, dar blocând resturile mai mari. În zonele în care apa se mișcă rapid, aceasta le poate purta departe. Provocările legate de navigarea caracteristicilor repezişurilor de apă albă – stâncile proeminente sau vârtejurile – atrag pasionați de caiac și rafting în fiecare an.

Ciocolata și Originile Acesteia

Tuturor ne place ciocolata iar astăzi vă propunem să aflați mai multe informații despre aceasta, despre originile și istoricul ciocolatei.

Cuvântul ”ciocolată” este derivat din ”Theobroma” – gen de plantă din specia Mallow din care populațiile de maiași și incași din America de Sud, preparau o băutură pe care o consumau în timpul manifestărilor religioase. Ulterior aceste obiceiuri s-au transmis și în Europa.

Se presupune că în anul 1503 au fost aduse în Europa primele boabe de cacao de către Cristofor Columb, însă nimeni nu le-a găsit întrebuințarea. În anul 1519 Hernas Cortes descoperă că Montezuma – regele aztecilor continuă obiceiul maiașilor, obținând o băutură din semințele de cacao, pe care o numește ”chocolatl”, consumând pe zi câte 50 de căni.

De-a lungul timpului spaniolii au adăugat la această băutură și trestie de zahăr, au îmbogățit aroma cu ajutorul vaniliei și scorțișoarei și au descoperit că este mult mai gustoasă fierbinte.

Cei care au dezvăluit cu mult timp după descoperire această rețetă au fost călugării spanioli. Între timp, fructele de cacao au devenit monedă de schimb.

În secolul XX, au avut loc două evenimente foarte importante în istoria ciocolatei: a fost creat procesul tehnologic prin care ciocolata era solidificată în 1847 iar în anul 1849 Daniel Peter a adus în compoziția ciocolatei un nou ingredient: laptele. Batonul de ciocolată pe care îl știți astăzi a fost inventat de către Joanne Haris în anul 1847.