Ad Blocker Detected
Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors. Please consider supporting us by disabling your ad blocker.
Porumbei nu au o reputaţie prea bună, dar ei sunt una dintre specii mele preferate de păsări. Singurul lucru care mă irită este modul în care merg în jurul teraselor pentru a culege fărmituri de la prânzuri oamenilor. Nu condamn alegerile lor alimentare…doar că, mereu am crezut că vor fi mai respectați dacă nu și-ar legăna capul așa ciudat în timp ce merg şi caută de mâncare.
Pentru că modul lor principal de transport este zborul, m-am gândit că porumbeii trebuie să-şi legene capul aşa pentru a nu se împiedica în timp ce merg în căutare de hrană. În realitate această legănare a capului nu are nimic de-a face cu simțul lor de echilibru ci cu modul în care percep lumea.
Când își leagănă capul, porumbei își fixează ochii pe diverse obiecte. Acest lucru dă fotoreceptorilor din ochi suficient timp (de aproximativ 20 de milisecunde) ca să construiască o scenă a lumii de pe trotuar.
Cum se deplaseaza pasarile
Văzul nu se amestecă bine cu mișcarea. Toate animalele, de la insecte la vulturi, au trucuri pentru a “stabiliza” lumea înconjurătoare. Multe mamifere, inclusiv oamenii, fac acest lucru prin mici spasme ale ochilor.
Acest lucru este instinctiv și provine de la conexiunile neuromusculare dintre ochii noștri și partea din creier care detectează mișcarea și rotația. Porumbeii sunt capabili să își miște ochii, dar deoarece au un gât lung și flexibil, le este mai ușor (eficient) să facă această mișcare de urmărire cu gâtul.
Știm asta pentru că în anii 1970 un grup de cercetatori a pus porumbei pe o bandă de alergat (acoperită cu o cutie de plexiglas, astfel încât păsările nu au putut zbura). Ei au observat că atunci când mediul înconjurător a fost staționar, porumbeii nu îşi mişcau capetele în timp ce mergeau. Globul nostru ocular urmărește instinctiv lumea pe măsură ce ne deplasăm. În caz contrar, cele mai multe lucruri ar fi o ceaţă.
Ceea ce mă aduce înapoi la legănat, care nu este de fapt ceea ce fac porumbeii: în timp ce se miscă, capetele (și ochii) se blochează într-un loc în timp ce corpul îi ajunge. Apoi, capul se mişcă din nou înainte, își fixează privirea pe ceva nou, iar apoi corpul porumbelului continuă mișcarea înainte. În același studiu cu experimentul pe banda de alergat, cercetatorii au filmat porumbeii in mediul lor natural. Apoi, cadru cu cadru, au analizat mișcarea capului păsărilor, a picioarelor şi a corpului, confirmând faptul că legănatul capului este o iluzie.
Desigur, o multime de alte păsări îşi leagănă capul în timp ce merg, în special găinile. Și alte experimente (care au inclus, de exemplu, legarea la ochi a acestora sau închiderea într-o cameră întunecată) au arătat că multe specii folosesc mișcări ale capului pentru a urmări împrejurimile. De asemenea, cercetătorii au constatat că leagănatul capului este instinctiv și a apărut în 24 de ore de la ecloziune.
Din păcate, aflarea acestui lucru nu a făcut mult pentru a-mi îmbunătăți opinia despre mersul ciudat al porumbeilor. Dar aici eu am un avantaj: porumbeii nu mă pot judeca de fiecare dată cînd mă împiedic în drum spre frigider.
No Responses