Thievery corporation – Cum A Fost La Scenă

Aseara am avut bilete la thievery in al treilea rand de la scena, central. am fost la 7 in fata intrarii, iar concertul a inceput la 9. in vremea asta s-au scurs inauntru multimi peste multimi. cand stateam pe treptele din fata cladirii am constatat ca nimerisem in plina sedinta a miscarii rasta din bucuresti. va zic, daca au lipsit 2-3 rasta de la concert e mult. Sala palatului ne-a ramas din alte vremuri, la toaleta te simti ca intr-o tabara scolareasca (daca vreti sa va aduceti aminte de oglinzile mari, dreptunghiulare, cu marginile ciobite acolo e locul). culoarea decorului e maro deschis-incarcat, pe scari mai e intins inca covorul rosu pentru marile vedete ale folclorului romanesc.

Scena e pregatita pentru grandioase ansambluri populare de flacai voinici care dau drumul la strigaturi in timp ce topaie tinandu-se pe dupa umeri.

Thievery corporation mergea in aer liber, organizatorii au mutat actiunea inauntru profitand de faptul ca stefan banica are concerte abia de craciun. muntel ne-a povestit ca artistul rock’n’roll face sali pline patru zile la rand, numarul amatorilor de muzica de calitate fiind in continua crestere in bucuresti.

Aseara erau insa altfel de oameni la concert. dupa toata asteptarea aia lunga (cu un intermezzo despre foametea din lume si incalzirea climei in nepal), s-au stins luminile si s-a auzit sound the alarm, apoi lebanese blonde. fiind foarte aproape de scena am crezut fie c-o sa surzim, fie ca o sa fim proiectati in spate. n-a fost cazul.

Personajele de pe scena, in afara celor doua figuri centrale, s-au dispus in evantai. la saxofon un dj muggs care scutura obsesiv din degete. langa el, la trompeta, un domn cu profil de pastorita elvetiana (ochelari si codite impletite lungi). in fata fanfarei se desfasura un chitarist american gen bruce springsteen, interpret pasional dar si melancolic-distant (abuza de prabusirea mainii drepte peste corzi, o tinea o vreme acolo pentru a lasa sunetul sa vibreze dupa care descria o pirueta si revenea in pozitia de start). chitaristul folosea in unele piese, din pozitia sezut, un instrument oriental lung si cu corzi. nu stiu sa-l numesc desi e destul de comun.

Instrumentistii de la Thievery corporation

In dreapta americanului, la chitara bass, un amazonian cu parul lung, descult si la costum, incontinuu agitat. langa el, doi percutionisti spectaculosi, unul amerindian, celalalt, un domn trecut de prima tinerete, imbracat ca un chinez care face dimineata gimanstica in parc. cel din urma s-a simtit bine in bucuresti, a luat microfonul in cateva randuri, a cantat sapiential, cu aratatorul in sus, ba a si dat cateva ocoluri de scena.

In afara instrumentistilor, au mai intrat in prim plan mai multi solisti si o dansatoare orientala. impresia mea este ca unduirile ei n-au produs mare senzatie in capitala noastra, loc al desfraului oriental pe muzici turcesti. in schimb tinuta, costumul, fluturatul din esarfa-evantai-curcubeu au fost de efect.

Treaba cea mai buna au facut-o, fireste, doi baieti de treaba din washington. unul era zion si celalalt avea casca coloniala cu steagul senegalului sau al ghanei (aici sunt mereu in confuzie). concluzia mea este ca foarte multe personaje pe care m-am straduit sa le schitez aici n-ar fi trecut de controlul pasapoartelor in minsk, belarus.

Sa ne intoarcem acum catre sala. dupa prima piesa a inceput un soi de foiala, de neliniste. rand pe rand se ridicau spectatori dantausi binedispusi. se formau grupuri. asa cum debuteaza orice rascoala populara, asa si razmerita noastra se intindea de la rand la rand, de la sector la sector. in putina vreme dantausii ocupasera scarile si se incolonau pentru dans. un sarpe uman (sau o caracatita?) cobora din intunericul scenei si se intindea prin orice loc care inainte fusese liber. tinerii exultau.

De aia zic ca nu a fost potrivita sala pentru un asemenea concert. stand aproape de scena, oamenii din fata noastra nu prea au gasit de cuviinta sa se ridice pentru dans. dar mie imi era frica si pana la urma s-a intamplat. fata din fata mea s-a uitat in stanga si dreapta, apoi s-a smucit si a tasnit in picioare. e drept ca o

Vazusem inainte de a incepe concertul si ma gandeam ca nu te poti astepta la lucruri bune din partea ei. certata cu simtul ridicolului si cu cel al masurii, a dezvoltat un dans convulsiv plin de figuri caraghioase. in primul rand, ea nu dansa pe ritmul melodiei in curs ci pe unul mult mai alert. isi indoia corpul de la jumatate si se apleca ca o cumpana de fantana insotind balansul cu tipete de satisfactie adresate solistilor. invartea mainile in aer descriind S-uri si O-uri, le ducea incolo si-ncoace. totul era spasmodic. te apuca si rasul, zau. intre ea si restul oamenilor care savurau spectacolul in mod dansant era o cale tare lunga.

Sa vedem ce se mai intampla estimp pe scena. o domnisoara capitalista din washington s-a produs cu mare succes in franceza (inclusiv pe shadows of ourselves). a venit intr-o rochie mov cu  o palarie pampon prinsa in par si cauta in timbru si miscari etalarea gratiei. ni s-a parut personajul cu vocea cea mai buna a serii. in alt registru am avut parte de o solista din guyana si de o alta din brazilia (genul fitness-voleibalista) care a dat glas tulburator piesei exilio (cu publicul pus pe fredonat).

Cei doi cantareti de culoare despre care va povesteam pe la inceputuri au facut senzatie pe warning shots si a thievery number. tot ei ne-au povestit ca, batand lumea in lung si-n lat, au perceput niste bad financial vibration. drept urmare fuck bush, the politicians and the bankers. publicul a rezonat bine, public tanar si razvratit. ma intreb cum s-a simtit tipa de la alphabank care ne-a dat noua creditul de casa si care se afla in public. trebuie sa fii atent la sentimentele oamenilor.

Thievery au fost omenosi si au revenit pentru doua bisuri, primul dintre ele lung. la momentul respectiv eram, ca toata sala, in picioare si ne bataiam. au fost chemate fete pe scena. dementa din fata noastra s-a oferit prima, cat ai zice peste era printre cantareti si producea caraghioslac pentru intreg publicul. ca ea, alte cateva. Am plecat fericit de la concert si fredonand, astea sunt semnele ca am fost prins si subjugat de atmosfera. muzica buna cu tot izul socialist (si de amor), iar noul album promovat in turneul din toamna asta e remarcabil.