Clonarea la plante și animale

Procesul de clonare reprezintă crearea unei copii identice a unui organism. În domeniul biologiei, clonarea reprezintă crearea copiilor ale fragmentelor ADN. Procesul de clonare al plantelor se practică în agricultură de foarte multe secole, prin împărțirea de rădăcini și lăstari produse de planta respectivă.

Acest proces de clonare are în vedere, tăierea unei porțiuni din planta respectivă, plasând-o apoi într-un sol umed unde există posibilitatea creșterii altor plante, cu același cod genetic (combinația care transmite mai departe informația genetică).

Ce este clonarea?

Această metodă este cel mai des practicată de grădinarii ocazionali dar și de agriculori. Cu toate acestea, a apărut clonarea în laborator, metodele tradiționaliste începând să dispară. Conceptul de clonare în laborator a fost introdus de Gottlieb Haberlandt – un fiziolog german, care a folosit pentru prima dată conceptul de izolare a plantei. Experimentul a dat greș, însă a fost suficient de convingător atât încât să îi convină pe alții să îi urmeze conceptul.

Principalul beneficiu pe care îl prezintă clonarea este acela de a îi asigura pe cultivatori că plantele clonate nu sunt purtătoare de boli, ceea ce duce la recoltarea cu încredere. Pe de altă parte și lăstarii, dacă sunt corect plantați au o mare influență asupra creșterii următoarelor plante. Clonarea reprezintă încă un subiect controversat, așa cum unii cercetători nu pot prezice ce consecințe poate avea acest experiment la nivel uman.

Despre clonarea la animale, putem spune că la sfârșitul secolului 20 a avut loc primul caz de clonare a unui mamifer – oaia Dolly. Acest experiment a avut la bază nucleul unei celule a unei oi din rasa Finn Dorsett. Experimentul a avut loc la Institutul Roslin din Edinburgh în 1996, iar principala problemă a acestuia a fost că pentru ca Dolly să existe au fost necesare 276 de încercări.

Astăzi Dolly nu mai există, ea trăind doar 7 ani, dar în 1998 cercetătorii au reușit să cloneze o vițea pe nume Marguerite – clonarea fiind posibilă prin împreunarea celulelor diferențiate.

Ce este un coral ?

Coralii pot arăta ca nişte pietre şi pot împărtăşi multe din caracteristicile plantelor însă, în realitate, coralul este de fapt un animal. Coralii sunt marine nevertebrate acvatice (cunoscute şi sub numele de polipi) care trăiesc în adâncurile calde ale apelor limpezi de pe coastă situate în întreaga lume. Polipul coral este un organism individual moale care se formează de la o alga unicelulara şi care trăieşte într-o comunitate de polipi similari numită colonie.

Un număr foarte mare de organisme marine îşi contruiesc casa printre corali, făcând ca recifele să fie unele dintre cele mai abundente şi variate habitate de pe Pământ. Coralii secretă carbonat de calciu, care devine baza unui schelet extern, pe care aceştia se formează. Când un coral moare, rămășițele scheletice calcaroase sunt lăsate în urmă și noi polipi cresc pe partea superioară a acestora. Roca sedimentară de calcar se formează atunci când schelete de corali sunt compactate. Peste mii de ani astfel o colonie de polipi poate creşte suficient de mare pentru a face legătura cu alte colonii, formând un recif foarte mare de corali. Reciful este unul dintre cele mai productive ecosisteme, putând adăposti peste 4.000 de specii de peşti şi multe alte forme de viaţă marină.

Deoarcele substanţele nutritive pe care planctonul* (*http://dexonline.ro/definitie/plancton) are nevoie să le hrănească se dizolva mai bine în adâncuri, apa rece, straturile mai calde devin un loc mai puţin atractiv pentru un număr foarte mare de planctoane plutitoare ce trebuiesc ocupate.  Prin urmare adâncurile superioare rămân calde şi clare aceasta însemnând condiţii de viaţă ideale pentru algele microscopice care folosesc lumina soarelui să combine dioxidul de carbon şi apa pentru a-şi crea propria sursă de hrană pe care o împărtăşesc cu coralii lor.