Civilizaţia Minoică – Când a apărut aceasta?

Civilizatia minoica din Creta a fost mult timp considerată prima mare societate din epoca bronzului din Europa. Civilizatia minoica este cultura care a înflorit pe insula Creta, în Marea Egee, între anii 2.500-1.500 î.Hr.. Arta minoică și tradițiile au captivat și au influențat lumea mediteraneană de mii de ani. Civilizaţia este numită după regele Minos, care a fost înregistrat în tradiția greacă ca un rege preistoric al Cretei.

Discul Phaistos

Primele scrieri minoice seamănă cu hieroglifele egiptene. Discul Phaistos ce datează din 1.700-1.600 î.Hr., este un exemplu de astfel de script. Mai târziu, a apărut scrierea numită Linear A. Derivată din Linear A, Linear B, care a fost folosit de micenieni, a fost scrierea folosită minoienii târzii şi a fost descifrată recent, în 1953. Lingviştii au stabilit că Linear B este o formă primitivă de greacă. Cele mai multe dintre tablele găsite ce au fost traduse conţineau informaţii despre depozitarea stocurilor de mărfuri și alte informaţii despre viața unei societăți prospere.

Despre societatea minoica se poate vorbi ca despre o societate fericită, conectată la mediul înconjunrător și respectoasă față de ordinea logică a lumii naturale. Mai presus de toate, artefactele descoperite au scos la iveală un popor care a dezvoltat un grad înalt de auto-respect și  ochi dornici pentru observarea și adaptarea la mediul fizic. Nu multă arta a supraviețuit din perioada prepalatială, adica inainte de construcția primelor palate. Cele mai multe dintre artefactele gasite în multe situri de-a lungul insulei constau de statuete cicladice și fragmente ceramice. În timpul perioadei prepalatială unele evenimente majore au avut loc în societatea minoica. Acesta este momentul în care au fost construite primele palate ce au permis locuitorilor din Creta să trăiască o viață pașnică și prosperă la adăpost de pericole din afara.

Introducerea roatei olarului a permis societăţii minoice o producție eficientă de vase cu pereți subțiri și forme subtile, simetrice. Ceramica Kamares este stilul cel mai caracteristic al acestei perioade. Stilul de ceramică dezvoltat în Kamares a fost caracterizat de pereți foarte subțiri, curbe umflate robuste, decoraţiuni elegante și frumusețea acestuia l-a făcut foarte popular în Creta la fel de bine ca și în Egipt și Siria, unde a fost exportat.

Cele mai multe dintre clădiri au fost distruse în jurul anului 1.700 î.Hr. și altele noi au fost construite pe ruinele lor, astfel încât indicii arheologice în ceea ce privește, forma, stilul și funcția sunt limitate. Se ştie că, în comparație cu alte societăți din aceeași epocă, locuitorii din Creta nu puneau accent pe arhitectura templelor, mormintelor sau cetăților. În schimb, acestea au fost construite în principal pentru a servi nevoilor organizaţionale și administrative ale societății. Palatele minoice, pe lângă faptul că erau locuri de administrare, de asemenea, erau locuri de adunare pentru schimburi comerciale, producție artistică, închinare și depozitare a produselor agricole.

Pereții din palatele şi vilele minoice care au supraviețuit până în zilele noastre oferă un portret prețios al stilului de viață în Creta. Figurile și scenele pictate în frescele minoice se aseamănă cu cele egiptele.

Pandantiv albină

Foarte puțin sculptură din Creta minoică a supravieţuit, deoarece cea mai mare parte nu a fost monumentală, ci a constat în artefacte mici dedicate zeilor sau regilor. În ceea ce priveşte lucrările din metal, minoicii utilizau mai multe tehnici pentru a forma diferite metale în obiecte utilitare și opere de artă. Pandantivul albină este un bun exemplu de măiestrie minoică.

Motivele dispariției civilizaţiei minoice continuă să fie dezbătute. Creșterea a civilizației miceniene ar putea fi cauza cea mai probabilă. Cu toate acestea, alte sugestii includ cutremure şi activitate vulcanică cu tsunami. Erupția din Thera (insula Santorini) ar fi fost deosebit de importantă, deși data exactă a aceastei erupții cataclismice este contestată și, prin urmare, legătura sa cu sfârșitul perioadei minoice rămâne neclară.