De ce să îmi fac blog?

Eu m-am apucat de blogging prin 2008, folosind blogspot. Era un blog mult prea personal, scriam proză scurtă şi mă bucuram foarte mult când primeam câte un comentariu de la necunoscuţi. Chiar de la acel blog am avut plăcerea să cunosc mulţi oameni, mai ales pe profesoara mea de civică/istorie.

Am umblat şi eu după ajutor, am întrebat în stânga şi-n dreapta ce ar trebui să fac ca să fiu mai cunoscută, să îmi zică lumea ca nu scriu bine şi să stau în banca mea, dar nici comentariile acelea nu veneau.

Am trecut pe wordpress după recomandarea lui Beniamin -om pe care cred că l-am stresat o vreme ca să îmi spună dacă e ok ceea ce scriu sau nu. Mulţumesc! 😀

La început nu am scris constant pentru că am fost jignită, habar n-am de cine, şi m-a descurajat. Dar am revenit fără nicio problemă însă nu m-am gândit să renunţ la blog niciodată.

Între timp…mi-a mai crescut mintea, surprinzător sau nu. Am început să scriu şi alte lucruri, să împărtăşesc ideile mele într-un mod acceptabil, care să prindă şi să nu pară prea personale. Bineînţeles, nu am urcat în zălist, nici nu m-am tăiat că nu aveam atâtea comentarii pe cât lăsam la alţii.

Observând că nu progresez, mi-am dat interesul mai mult în scrierea articolelor cu mai multă atenţie, cu o mai mare seriozitate şi să renunţ la superficialitate. Pentru că acum îmi dau seama că deşi omul vine şi-mi lasă un comentariu, că mă uit pe blogul lui imediat ..nu am ce să comentez. Era acelaşi lucru şi la mine. Nu mă puteam aştepta să vină 5 milioane de vizitatori pe zi şi să mă pupe în posterior.

Astfel am început să adaptez articolele după ceea ce prinde, după ceea ce nu plictiseşte prea mult. De aici au venit şi satisfacţiile. Şi nu, nu fac bani din blogging şi ai mei nu ştiu de blog. Nu de alta, dar mă întreb aşa : dacă eu le zic, nu o să stea toată ziua să-mi judece articolele? Mai bine să mai aştepte până dau întâmplător de numele meu pe net.

De ce să-mi fac blog?

Te va ajuta în primul rând să-ti dezvolţi imaginaţia; dacă îţi place acest lucru (să scrii), te va obliga să ai şi o continuitate, care sincer, te va motiva şi în viaţa de zi cu zi.

În al doilea rând, îţi expui principiile, opiniile, poţi scrie despre ce vrei tu iar oamenii îţi pot spune că eşti un idiot sau un geniu. Însă ai posibilitatea să te reabilitezi.Haha.

În al treilea rând, faci cunoştiinţa cu o groază de lume . E imposibil să nu se lege prietenii frumoase prin intermediul bloggingului. Şi nu doar frumoase, ci şi sincere. Dacă ai noroc, dai de oameni cinstiţi şi care te respectă.

În al patrulea rând, inevitabil va interveni concurenţa. Te vei trezi că lumea nu te citeşte sau că vizitatorii tăi se cam duc la alţii. Vei fi nevoit să munceşti mai mult la blog sau la articolele tale. În acest mod vei putea vedea cât de mult poţi risca sau cât de bine te poţi exprima online. Nu e mare diferenţă între exprimarea online şi cea reală, atâta timp cât articolele tale sunt originale.

În al cincilea rând, ai posibilitatea să faci nişte bani. Aci’… nici eu n-am ajuns şi nici nu ştiu dacă să încerc să fac asta sau nu.

Ar mai exista satisfacţii precum discuţiile contradictorii, unde trebuie să fii convingător, să ai argumente bune în legătură cu ceea ce ai scris. Sau…până şi comentariile la articolele tale pot fi un mijloc bun de a-ţi dezvolta ideile sau de a afla lucruri noi.

Aş mai putea pune şi informarea în plus pe care trebuie să o cauti înainte să scrii ceva; asta dacă nu vrei să primeşti câţiva „ pumni în nas” că nu ştii ce scrii.

Sunt multe motive pentru care eu nu aş mai putea renunţa. Îmi place ceea ce fac, e o meserie virtuală cu efecte ce se manifestă în realitate.